Februarie mi-a adus întotdeauna un amestec de nostalgie și prospețime. Este luna în care iarna începe să dea semne că se îmblânzește, iar culorile reci ale peisajului contrastează frumos cu nuanțele vibrante ale legumelor de sezon. Într-o astfel de zi, am simțit nevoia să aduc în farfurie această tranziție subtilă și am ales să gătesc un risotto cu sfeclă roșie și brânză de capră – o combinație rafinată între dulceața pământie a sfeclei și cremozitatea delicată a brânzei. Rezultatul? O explozie de culoare și gust, perfectă pentru această perioadă a anului.
Luna februarie oferă ingrediente surprinzător de bogate, chiar dacă piețele nu sunt la fel de pline ca în sezonul cald. Legumele rădăcinoase – sfecla, morcovii, țelina – sunt vedetele acestui sezon, oferind profunzime preparatelor. Brânzeturile maturate sau cu textură cremoasă completează perfect aceste arome, iar risotto-ul cu sfeclă roșie și brânză de capră a fost pentru mine alegerea ideală pentru a celebra această paletă de gusturi.
Într-o după-amiază rece, am simțit nevoia să creez un preparat care să ofere atât confort, cât și un strop de bucurie vizuală. Culoarea intensă a sfeclei mi-a amintit de tonurile calde ale dragostei, iar brânza de capră, cu textura sa catifelată, a adus un echilibru perfect între cremozitate și aciditate. În plus, nimic nu se compară cu ritmul calmant al preparării unui risotto, amestecând constant și lăsând ingredientele să se transforme treptat într-un preparat savuros.
Ingrediente pentru risotto cu sfeclă roșie și brânză de capră
- 200 g orez arborio
- 1 sfeclă roșie mare, coaptă și pasată
- 1 ceapă mică și un cățel de usturoi, tocate fin
- 2 linguri ulei de măsline
- 100 ml vin alb sec
- 300 ml supă de legume
- 100 g brânză de capră
- Parmezan
- Busuioc proaspăt
- Sare și piper după gust
- Fistic tocat pentru decor
Modul de preparare risotto cu sfeclă roșie și brânză de capră
Am început prin a căli ceapa și ustroiu, tocate fin, în ulei de măsline, la foc mic, până au devenit translucide. Am adăugat orezul și l-am lăsat să se prăjească ușor, astfel încât fiecare bob să fie învăluit în ulei. Am turnat vinul alb și l-am lăsat să se evapore, amestecând constant.
După evaporarea vinului, am încorporat sfecla pasată, care a transformat risotto-ul într-o nuanță superbă de roșu intens. Am început să adaug supa de legume, câte un polonic odată, așteptând ca lichidul să fie absorbit înainte de a turna următoarea cantitate. Un fir de busuioc a aromatizat delicat orezul.
Am continuat să gătesc până când orezul a devenit cremos, dar ușor al dente, apoi am adăugat parmezan ras și brânza de capră, amestecând bine pentru a obține o textură catifelată.
La final, am asezonat cu sare și piper și am presărat deasupra branză de capră și fistic tocat, pentru un plus de textură.
Prepararea acestui risotto a fost modul meu de a celebra gusturile și culorile lunii februarie. M-a făcut să apreciez ingredientele simple, dar surprinzătoare, și să mă bucur de procesul lent și relaxant al gătitului. Când am așezat farfuria pe masă, am simțit nu doar că am creat un preparat delicios, ci și o experiență care aduce căldură într-o zi rece de iarnă. Aceasta este magia mâncării – ne hrănește nu doar trupul, ci și sufletul. Fiecare înghițitură spune o poveste plină de savoare. Aromele delicate se împletesc într-un echilibru perfect.
În lumina caldă a serii, am savurat fiecare lingură, lăsând gusturile să se așeze și să mă poarte într-o călătorie a simțurilor. Risotto-ul nu este doar o rețetă, ci o stare de spirit, o invitație la răgaz și la aprecierea momentelor simple, dar prețioase. Iar aici mă opresc și vă lansez invitația de a descoperi bucuria gătitului lent, de a experimenta cu arome noi și de a transforma fiecare masă într-un prilej de răsfăț și conexiune.
Cu drag, Cristina.
Alte idei cu și despre risotto, chiar aici.