Felurile mele favorite de mâncare adună în jurul lor nu doar ingrediente, ci și senzații – arome, culori, texturi care devin o poveste de acasă. Pentru mine, acest risotto e exact asta: un preparat care miroase cald, pentru că e gătit pe plită, într-o bucătărie primitoare. M-am gândit la felul în care mirosurile pot deveni amintiri – untul topit care învăluie orezul, parmezanul care se topește și se ridică în aer cu o aromă intensă, nucile prăjite care aduc căldură, perele caramelizate care parfumează  totul, discret.

Am vrut să aduc toate aceste mirosuri într-o singură farfurie. Risotto-ul, cremos și catifelat, e ca o bază pe care se adună emoțiile. Coșul de parmezan, crocant și auriu, adaugă acea notă de surpriză: nu doar suport pentru preparat, ci și parte din el, un detaliu care îți invită simțurile să muște din textură. Perele caramelizate cu nuanțe arămii, sunt contrapunctul dulce la intensitatea sărată a parmezanului. Iar nucile pecan, prăjite simplu, împrăștie în aer acel parfum cald, irezistibil.

Am ales să servesc risotto-ul astfel pentru că, „acasă” nu înseamnă doar confort, ci și echilibru: să aduni într-un singur loc simplitatea și eleganța, familiarul și surpriza.

Ingrediente pentru două porții de risotto

• 200 g orez arborio
• 1 ceapă
• 100 g unt
• 200 g parmezan
• 200 g amestec răzuit de brânză
• 100 ml vermut
• 500 ml supă de legume
• O pară
• 2 linguri zahăr brun
• 50 g nuci pecan

Modul de preparare pentru risotto cremos în crustă de parmezan

Coșurile de parmezan

Pentru coșurile de parmezan, am format, folosing un inel rotund, cu diametrul de 20cm, două discuri din brânza răzuită (în amestec era cheddar, mozzarella și brânză maturată) și parmezan răzuit, pe o foaie de copt. Amestecul de brânză și parmezan a oferit o consistență perfectă, pliabilă și suficient de crocantă, fără a fi casantă.

Am copt discurile la 180 de grade, 15 minute. Le-am așezat apoi pe un bol întors, modelându-le rapid, cât erau fierbinți, ca să ia forma unui coș. Crocant, parfumat, pregătit să devină suport pentru risotto.

Tuille din parmezan

Din parmezan simplu am format și câteva discuri cu diametrul de 5 cm, care au devenit un tuille crocant și dantelat. După 10 minute în cuptor, când s-au copt, le-am rulat pe un sucitor, și le-am lăsat la răcit în această formă.

Pregătire nuci pecan

Nucile pecan le-am prăjit simplu, într-o tigaie tavă, doar cât să-și intensifice aroma. Au avut nevoie de cam zece minute în cuptor, la 180 de grade. Când s-au copt, am rupt câteva dintre ele, iar pe restul le-am păstrat întregi, pentru topping.

Așa am gătit para

Am continuat cu para, pentru că aroma ei trebuia să fie prezentă încă din timpul gătitului. Am tăiat felii subțiri  cu mandolina și le-am pus într-o tigaie cu unt și miere, lăsându-le să se caramelizeze încet, până au devenit aurii, și moi. Mirosul lor s-a amestecat imediat cu cel al untului topit, creând o dulceață caldă, aproape catifelată. Am păstrat câteva felii întregi pentru decor, iar pe celelalte le-am taiat în bucăți mai mici, pregătite pentru a fi integrate în risotto la final.

Cum am gătit risotto

Apoi am trecut la risotto, partea mea preferată. Am călit ceapa tocată mărunt în puțin ulei de măsline, doar până a devenit translucidă, fără a se și colora. Am adăugat orezul arborio și l-am lăsat să se îmbrace în ulei, amestecând câteva minute. A urmat vermout, care a ridicat un abur parfumat și a echilibrat ceapa cu aciditatea și profilul amărui, o notă foarte interesantă.

Am adăugat treptat supa fierbinte, câte un polonic, amestecând constant. În acest timp, orezul a devenit treptat cremos, păstrând în mijloc acea granulație ușor fermă, specifică unui risotto reușit. La final, am oprit focul, am încorporat perele caramelizate, parmezanul răzuit și unt, pentru un gust rotund și o textură mătăsoasă. Am lăsat risotto să se odihnească cinci minute.

Cum am servit acest risotto cremos 

Montajul a fost partea cea mai frumoasă: am pus risotto-ul cremos în coșul de parmezan, l-am completat cu felii de pere caramelizate, nuci pecan prăjite, felii de smochine mov care au adus prospețime și culoare, tuille-ul de parmezan pentru eleganță, flori comestibile și, la final, coajă rasă de lime, care a adus acea notă surprinzătoare, ușor acrișoară.

Mirosul cald de parmezan și nuci, dulceața perelor, textura catifelată a orezului, surpriza crocantă a coșului comestibil – toate au construit o farfurie care îmi aduce aminte că „acasă” e acolo unde găsești echilibrul dintre gust și emoție, între simplitate și frumusețe.

E unul dintre acele feluri de mâncare care nu se opresc doar la gust, ci adună și emoții. În mirosul cald de parmezan topit și nuci prăjite e ceva familiar, în dulceața perelor caramelizate e un confort tandru, iar în prospețimea smochinelor și notele de lime e o promisiune de bucurie. Așa arată pentru mine o masă care miroase a acasă: o combinație de ingrediente simple, transformate într-o poveste pe care o poți împărtăși.

Cu drag,
Cristina

Alte rețete de risotto găsiți și aici.