După vara lungă, plină de lumină crudă și mirosuri de roșii, busuioc și piersici coapte, am simțit din nou nevoia de liniște. Toamna a venit ușor, cu aer rece și nori de ploaie, și odată cu ea s-a întors și pofta mea de cuptor. Nu doar ca instrument de gătit, ci ca pretext de răgaz.

Mi-era dor de mirosul acela de unt topit și scorțișoară, de aburul cald care se ridică încet din tava abia scoasă. Si de acele momente leneșe, în care pui dovleacul în cuptor și știi că, peste o oră, casa va mirosi a poveste. Cuptorul e pentru mine semnul că s-a încheiat agitația verii — e începutul unui sezon de tihnă, de povești, de arome calde și adânci.

Pentru a inaugura acest frumos sezon, am copt cupcakes cu dovleac și interior de mere caramelizate, acoperite cu o cremă fină de mascarpone. Pufoase, catifelate și cu tot ce iubesc eu la toamnă: dulceață blândă, mirodenii calde și puțină magie.

Ingrediente pentru 12 cupcakes cu dovleac

Pentru aluat:

• Dovleac pentru copt
• 200 g făină albă
• 100 g zahăr brun
• 100g unt
• 3 ouă
• 200 ml kefir
• Condimente (scorțișoară, ghimbir, cardamom, nucșoară, sare, vanilie)

Pentru merele caramelizate:

• Un măr
• 40 g unt
• 50 g zahăr brun
• scorțișoară

Pentru crema de mascarpone:

• 250 g mascarpone
• 50 ml smântână pentru frișcă
• 50 g zahăr pudră

Modul de preparare cupcakes cu dovleac

Am început cu dovleacul. Am ales un dovleac rotund de plăcintă, pe care l-am tăiat în sferturi, i-am îndepărtat semințele și l-am așezat pe hârtie de copt, la 180°C. În timp ce se cocea, casa s-a umplut de mirosul acela care seamănă cu o după-amiază leneșă — dulce, vanilat, ușor afumat. După aproape o oră, dovleacul era moale și ușor caramelizat pe margini. L-am pasat fin, până a devenit o cremă densă, portocalie, perfectă.

Cât dovleacul s-a răcorit, am pregătit merele caramelizate. Am topit 40 g de unt într-o tigaie și am adăugat zahăr brun. Când s-a transformat într-un sirop gros, am pus cuburile de măr și un praf de scorțișoară. Le-am lăsat să se topească ușor, să se coloreze, să miroasă a toamnă. Câteva minute mai târziu, aveam bucăți aurii, moi, lucioase – dulci, dar cu un strop fin de sare care le scoate în evidență.

Pentru aluatul propriu-zis, am bătut două ouă mari cu 100 g de zahăr brun și untul topit. Apoi am adăugat dovleacul copt, kefirul și o linguriță de vanilie. În alt bol, am amestecat 200 g de făină, o linguriță de praf de copt, o jumătate de linguriță de bicarbonat, un praf de sare și condimentele care dau farmecul toamnei: scorțișoară, ghimbir, nucșoară, cardamom. Am combinat în robotul de patiserie cele două amestecuri și am obținut o compoziție cremoasă, ușor densă, colorată ca frunzele de pe alee.

Am turnat aluatul în forme de brioșe, și deși recomandarea generală e ca acestea să fie cam trei sferturi pline, pe acestea le-am umplut, pentru ca aluatul nostru nu va fi foarte aerat, și va crește mai puțin decât în mod obișnuit, datorită consistenței piureului de dovleac. Cuptorul era deja cald, așa că le-am lăsat la 175°C pentru 20 de minute. Când am deschis ușa, mirosul m-a făcut să închid ochii. Era mirosul acela de casă adevărată, de toamnă blândă și liniște.

După ce le-am scos, le-am lăsat să se răcească încet pe un grătar. Erau aurii, moi, perfecte. Am decupat un centru, folosind ustensila de scos cotorul merelor, și am umplut golul cu merele camarelizate.

Cât am așteptat ca aceste cupcakes să se răcească, am pregătit crema de mascarpone. Am amestecat de mascarpone cu smântâna pentru frișcă, zahăr pudră și un strop de vanilie. Am obținut o cremă fină, catifelată, ușor lucioasă, care mirosea discret, a lapte dulce și vanilie. Am lăsat crema în poș, la rece, până am avut nevoie de ea. Se poate păstra la frigider, devenind mai fermă, de pe o zi pe alta.

Servire cupcakes cu dovleac

A urmat partea cea mai frumoasă — montajul. Am poșat o cantitate generoasă de cremă pe fiecare cupcake, și am folosit fructe de pădure, smochine și frunze de mentă, pentru un decor simplu și puțină prospețime.

A fost una dintre combinațiile mele preferate pentru un desert de toamnă. Dovleacul copt și condimentele calde, merele moi și lipicioase, crema fină și proaspătă – toate s-au legat într-un echilibru perfect. E un desert simplu, dar cu suflet de sezon. Unul de savurat încet, lângă o cafea sau un ceai fierbinte, cu ploaia bătând în geam.

Liniște și cuptor e o stare, și în fiecare toamnă, îmi reamintesc că bucuria poate fi la fel de simplă ca un aluat care crește, o lingură de caramel sau un cuptor care luminează discret o bucătărie tăcută.

Așa se nasc, de fapt, deserturile mele preferate — în liniște, din răbdare, din dragoste pentru mirosul care iese din cuptor și fascinație pentru magia care se întâmplă între timp.

Cu drag,
Cristina

Alte rețete de cupcakes mai găsiți și aici.