Parcă nu e vară încă până nu guști căpșunele mici, dulci și aromate de iunie. Și cum de câteva zile vremea nu pare văratică prin partea aceasta a locului, mă întorc în bucătărie să-mi (re)confirm anotimpul. Așa că vă propun să punem vara pe farfurie cu această rețetă de salată de verdețuri și căpșune.
Ador mȃncarea mexicană! Sinonimă cu fiesta, bucuria şi culorile vii, mȃncarea mexicană este uşor de făcut şi te transpune într-un cadru cu mese festive, colorate şi sănătoase, cu muzică mariachi, sub cupole de stele şi flori. Contrar convingerii multora, mȃncarea mexicană nu este mereu iute, ci asezonarea se face în funcţie de preferinţe, la fel cum e această reţetă pe care v-o propun: Chalupas.
Am ajuns la piață și bine am făcut. Nu mai fusesem de ceva vreme, dar mi-am dat seama de cât de dor mi-a fost de …
Am o prietenă dragă tare, care îmi urmărește de ceva vreme periplul culinar. Și-mi zice deunăzi, mai în glumă, mai în serios, că ar vrea tare mult să facă din rețetele mele, însă mai are până îi rodește avocado în gradină și nici sturion nu reușește să prindă în pârâul din curte. Și cum prind destul de repede aluzii fine din acestea, m-am hotarât: azi gătesc cu ce se găsește prin grădină. Și, slavă Domnului, găsesc destule pe vremea aceasta. Iată, deci, rețeta mea de ouă florentine, cu spanac tânăr de mai și brioșe englezești de casă.
Ce au în comun dulceaţa brȃnzei ricotta, aciditatea măcrişului sălbatic şi somonul afumat? Se echilibrează perfect într-o tartă savuroasă, ce se pregăteşte repede, este foarte săţioasă şi bogată în vitamine, proteine şi oligoelemente – într-un cuvȃnt, opţiunea ideală pentru o cină caldă. Reţeta pe care v-o propun presupune şi o vizită în grădină sau o fugă la piaţă pentru a completa savoarea minunată a acestei tarte cu alte cȃteva verdeţuri ce cresc în grădină în perioada asta. Am ales să combin în tarta cu ricotta, somon şi măcriş, gustul picant al cresonului, gustul dulceag şi mentolat al tarhonului şi aroma fină a cepei de tuns. Şi nu am dat greş, gurmanda din mine vă asigură de asta.
Zilele astea mi s-a făcut dor de briza marină cu iz de midii, pe care, odată, am adus-o în casă într-o supă-cremă cu cartofi, praz, ţelină, tarhon, pătrunjel, lămȃie şi carne de midii. De data asta, am vrut să simt aerul proaspăt mediteraneean, cu ale lui miresme de ierburi de Provence. Aşa că m-am încumetat să pregatesc o reţetă simplă de midii în stil provensal, de asortat cu un vin alb sec cu aciditate scăzută. Papilele mele gustative au ales doar cȃteva arome din mănunchiul de ierburi aromatice consacrate şi au adăugat puţin cimbru de grădină şi pătrunjel. După ce am ales cu grijă ingredientele, reţeta a sunat aşa:
Bezea caramelizată caldă și înghețată cremoasă. Să vă spun mai multe? Haide să vă spun 😊O singură dată am făcut Baked Alaska, și a devenit deja preferata familiei și a prietenilor. Și e ușor de înțeles de ce. E inedită, arată impresionant și surpinde prin alăturarea foarte reușită a unor elemente aparent incompatibile: înghețata și cuptorul încins.
O mȃnă de ciuperci parfumate, cȃteva fire de cimbrişor, şi mi-am potolit un timp dorul de munte. Odată cu starea asta, mi-am satisfăcut şi pofta de cartofi fierbinţi copţi pe plită, garnisiţi cu pătrunjel verde şi usturoi. E un fel de mȃncare pe cȃt de simplu, pe atȃt de delicios, ce se potriveşte, parcă, şi cu vremea de acum. Şi chiar nu trebuie să ai acces la o plită de sobă pe lemne pentru a savura aceste ciuperci cu persillade şi cartofi pe plită.
Flexibilitatea este o abilitate pe care orice Chef bun trebuie să o aibă. Nu mă refer la flexibilitatea fizică, cât psihică: să se poată adapta oricăror situații și să știe ce aptitudini să scoată din traistă, în funcție de situația în care se află. Astăzi gătim Spaghetti alle vongole.
Un pahar cu vin roșu pe zi e sănătate curată. Restul îl putem folosi la mâncare. Așa că astăzi vă propun o rețetă de paste ravioli cu vin, umplute cu ricota, spanac și muguri de pin, în sos aromat de unt și salvie. Merg de minune la cină, sau ca antreu pentru un prânz în familie.
